Nu stiu cine a scris urmatorul articol. Cert este ca l-am primit pe E-mail si am considerat ca ar fi pacat sa nu il impart cu ceilalti - este vorba despre un mare om care in primul rand si-a iubit tara si care a stiut sa "spuna lucrurilor pe nume" fara a se teme de nimic
Constantin Tanase:
Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi rămânem tot ca prostii
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?
Ia corupŃia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
MulŃi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin Ńări străine,
Si cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
łara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?
“N imi c n o u s u b s o a r e ”
N imi c n u - i i n t âmp l ă t o r î n l ume ,
Orice asemanare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 65 de ani, si zilele
pe care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare.
A s t a - i s o a r t a n o a s t r ă , f r a t i r omâ n i !
Constantin Tănase, un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, în anul
1945. Moartea i s-a tras din încăpătânarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.
Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolsevice, între care obsesia
invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza
mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul: a introdus următorul monolog.
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovărăsie!
După mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat să nu mai joace
piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului
căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul
nu a scos niciun cuvânt. Apoi si-a descheiat pardesiul, scotând la iveală un ceas cu pendulă! A spus
doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort.
