Plăcerea de a dansa

11.03.2015

 

Azi stele se prind de mână

și fac cunună-n jurul tău,

când trupu-ți, lin pe ring pășește

cu pasul timid și domol.

 

Și primul slow deja se-aude,

urmat de-un dublu quick vioi

iar inima-ți tresaltă vesel,

dansând pe ritmurile noi.

 

O, ce emoție te-ncearcă!

de parcă-ntregul Univers

dansează-n ritmuri de vioară,

scriind, prin pașii tăi, un vers.

 

Ce straniu, că nu găsești versuri,

nici cântece să poți cânta,

ca să exprime prin cuvinte

plăcerea simplă de-a dansa.

 

E ca și când, o adiere,

pe mândrul Soare-a cucerit,

al lor dans, născând primăvara

ce-ntreg pământul a-nflorit.

 

Lumina zilei, pe-ntuneric

l-a cucerit, dansând cu el,

iar luna, când răsare seara,

dansează pe-nstelatul cer.

 

Și valurile mării calde

dansează, plaja-mbrățișând,

iar păsările, printre frunze

dansează, ciripind un cânt.

 

Dar, tot acest tablou feeric,

nu este insă de ajuns

pentru-a descrie cu-amănunte

ce simte sufletul prin dans.

 

Un nou poem, fără cuvinte,

E spus de orice trup pe ring,

Bătaia inimii și pașii

Scriind al sufletului imn.

 

Și versurile pe ring scrise

ce vin chiar din ființa ta

îți vor descrie prin emoții

plăcerea simplă de-a dansa.

DOR DE TINE

Ți-am căutat ochii în negura nesfârșită,

Dar, nu am zărit decât două stele

Rătăcind stinghere în adâncul obscur al nopții.

 

Ți-am strigat numele în cele patru zări,

Dar, nu mi-a răspuns decât liniștea,

O liniște absurdă ce îmi așterne în suflet văpaia durerii.

 

Am închis ochii să îți simt parfumul,

Dar, nu am simțit decât mireasma teilor

Ce, nu demult, ne-au fost prieteni tainici, iubindu-ne la umbra lor.

 

Te-am chemat cu gândul și cu inima

Dar, nu am venit decât eu în propria-mi întâmpinare

Grăbind ritmul inimii ori de câte ori îți rosteam numele.

 

Ți-am dorit îmbrățișarea și respirația pe pielea mea,

Dar, nu am primit decât adierea vântului

Ce a venit să mă învăluie pentru a-mi oferi a sa consolare.

 

Și încă te aștept, te strig, te chem,

Iar sufletul meu tânjește după mângâierea iubirii tale,

Dar, știu că, doar ploaia lacrimilor îmi va mai oferi alinarea.

Vis de vară

Privesc la cerul înstelat

Iar somnul nu mai vine

Și mi-aș dori să fii aici,

Să te simt lângă mine.

 

Cu ai tăi ochi ca de smarald

Privindu-mă-n tăcere,

Cu al tău zâmbet minunat

Să îmi zâmbești alene,

 

Să privim luna cum stă sus

Pe bolta nesfârșită,

Iar mâna când îmi prinzi din nou,

Să simt că sunt iubită.

 

Parfum de tei și trandafiri

Să ne îmbete-n noapte

Și ochi în ochi, doar din priviri

Să facem calde șoapte.

 

Mâna pe umăr să-mi așezi,

Dorind a mea privire,

Pe pieptu-ți capul când mi-aștern,

Să-ți dăruiesc iubire.

 

 

Să ne iubim îmbrățișați,

Având martor doar luna

Și stelele, cu raza lor,

Să ne atingă mâna.

 

Un greier mic, să ascultăm,

Cântând o serenadă,

În ritmul ei să mă iubești,

Să simt că îți sunt dragă,

 

Iar vântul ce adie-ncet

Și ne mângâie pielea,

Ne fie martorul tăcut

Simțindu-i adierea.

 

Și ți-aș mai cere, cu-n sărut,

Să-mi lași ca amintire

Mireasma-ți cu parfum de tei

Și-o rază de iubire

 

Și am avea mereu de-acum,

Pe bolta cea cerească,

O stea ce ne-a privit zâmbind,

Păstrând iubirea noastră.

PIERDUTĂ

 

Pierdută în gânduri,

Pierdută de vise,

Sunt singuru-mi demon

Sub pleoapele-nchise.

 

Visând mă trezesc

Și trăiesc printre vise,

Când visele-mi sunt

Idei interzise

 

Și când închid ochii,

Te văd, fericire,

Prin tine trăiesc

În visul ce vine.

 

Dar, inima-mi ninsă,

Te-alungă-n suspine

Și ochii-mi deschid

Ca s-adorm în neștire

 

Și viața o simt

Doar când visul răsare

Iar când ochii-mi deschid

Frumusețea dispare.

 

În vânt se răsfiră

A speranțelor coarde

Când eu mă trezesc

Și viața-mi adoarme.

 

Pierdută în vise,

Trăiesc fericire

Și-n vis mă găsesc,

Pierdută-n iubire.